marți, 25 ianuarie 2011

Avea dreptate Badea

 Nu ma adresez celor care sunt patrioti pentru ca (eu) nu pot privi situatia decat subiectiv.
"Miscarea impotriva Statului" initiata de Mircea Badea a fost o campanie ce a avut mult succes (cred eu) si care a pus romanii nostri in "miscare"....ceea ce reprezinta un lucru bun (toata lumea are nevoie de putina miscare)....dar:
  O sa fiu scurt (pe cat posibil):
 Am fost in Octombrie 2010 la Londra (despre miscarea din capitala Angliei va voi povesti intr-un post viitor) unde am vizitat diferite obiective care mai de care mai interesante, printre care si o moschee (nu mai stiu exact apartenenta religioasa) unde in timpul vizitei (descaltati binenteles) am fost rugati sa ne inchidem telefoanele pentru a nu deranja oamenii care se rugau. "Nenea" care ne-a adresat rugamintea a fost foarte amabil......chiar de o amabilitate care aproape ajungea la penibil...si ne-a intrebat daca suntem turisti (ceea ce era evident) si de unde suntem...............si aici sa terminat................a fost prima data in viata mea cand mi-a fost rusine sa spun ca sunt ROMAN (dar i-am raspuns binevoitorului om).
  Rusinea mea este doar a mea si cine nu poate sa citeasca asa ceva poate sa imi dea "ignore".........am avut perioade in viata mea (nu foarte lunga) in care mi-am dorit sa plec si eu "afara" sa muncesc. Dupa ce am terminat o facultate de stat in care nu prea inveti nimic practic....dar la teorie suntem cei mai tari...m-am angajat acum aproape 5 ani....si asa am inceput sa muncesc in tarisoara mea (si treptat gandul de a pleca afara la munca a fost estompat si aproape eradicat).In ultima jumatate de an am inceput din ce in ce mai mult sa ma gandesc sa plec de aici.....nu mai pot sta prea mult intr-o tara care (chiar daca aici m-am nascut) isi taie craca de sub picioare in fiecare zi.......si asa din craca in craca coboram tot mai jos, dar la un moment dat se vor termina toate ramurile copacului si daca o taiem si pe ultima o sa cadem in cap si nici nu cred ca ne vom mai ridica de acolo.
  Cu siguranta Romania NU "va creste prin bun simt si responsabilitate".....pentru ca bun simt avem dar din pacate nu suntem prea multi cei care inca il mai poseda.....................si de responsabilitate nici nu poate fi forba intr-o tara care este condusa iresponsabil. Nu fac politica (dar ma uit la ea)...nu tin nici cu unii nici cu ceilalti (dar nu mai pot cu astia care ne conduc) si incepe sa imi fie mila de cei care aleg sa stea aici (dar nu imi plang mie de mila deloc).
  Cand a fost revolutia aveam vreo 8 ani , deci nu am prins regimul comunist in toata "splendoarea" lui. Multi oameni au murit si au avut de suferit si atunci....dar cred ca democratia asta nu este democratie...nu se poate ca unii (cei de la putere) sa faca ce vor, iar cei care sunt oameni normali sa faca ce pot/ce trebuie/ce le-a mai ramas de facut/sa moara. Nu pot sa ma mai uit la emisiuni cu perioada de inainte de 89' pentru ca pur si simplu ma apuca plansu' sa vad cate lucruri au facut oamenii in tara asta inainte si acum au venit cativa si au distrus totul. Nu mai avem NIMIC, (ca si popor).....am ramas cu o "frunza" cu care sa ne acoperim dupa ce au furat tot de pe noi.
  Eu nu pot sa ma plang....nu o duc extraordinar dar nici pe strada nu stau...sunt un om normal intr-o tara anormala.....si as vrea sa fac ceva pentru Romania, dar nu stiu ce. Imaginativa cum ar fi sa avem puteri speciale....si sa "dam mana cu mana" si sa ridicam tara pe sus si sa o mutam in alta parte pentru a incepe o reconstructie totala. As fi foarte bucuros sa se intample asa ceva...ar ramane aici toti proprietarii de cartiere rezidentiale, parcari, hoteluri , succesuri si toti care ne-au saracit pe noi ca popor ca sa aiba ei vile,masini, ceasuri si petreceri.
  Singurul "lucru" care nu l-au furat (pentru ca nu pot) este Natura.......avem o tara foarte foarte frumoasa care se potrivea inainte descrierii de Popor Roman.....dar acum nu....avem o tara nemeritat de frumoasa pentru ce uscaturi cresc in ea.
  Cred in Dumnezeu....asa cum este El...si mai cred ca toate in viata si dupa viata se echilibreaza intr-un anume fel......dar nu pot sta cu mainile in buzunar si sa il astept pe Dumnezeu sa faca dreptate....deaceea toate randurile scrise in acest post reprezinta forma mea de manifestare impotriva statului (nu atat impotriva statului ca si definitie cat impotriva celor putini care ne conduc si care cred ca restu' suntem niste prosti , sclavi si incompetenti...... )
   Acum am o familie (aveam si pana acum) si cand stiu ca voi mai fi si tata ma apuca dea-dreptu' disperarea.....pentru ca nu voi putea sa ii ofer copilului meu decat un trai destul de decent intr-o tara viciata....si din ce in ce mai mult ma gandesc sa o iau de la inceput in alta parte.....e destul de incapatoare si ingaduitoare planeta asta (cat o sa mai fie).
  In incheiere (nu credeam ca voi zice asa ceva vreodata) Multumesc: Mihai Eminescu

Au prezentul nu ni-i mare? N-o să-mi dea ce o să cer?
N-o să aflu într-ai noştri vre un falnic juvaer?
Au la Sybaris nu suntem lângă capiştea spoielii?
Nu se nasc glorii pe stradă şi la uşa cafenelii,
N-avem oameni ce se luptă cu retoricele suliţi
În aplauzele grele a canaliei de uliţi,
Panglicari în ale ţării, care joacă ca pe funii,
Măşti cu toate de renume din comedia minciunii?
Au de patrie, virtute, nu vorbeşte liberalul,
De ai crede că viaţa-i e curată ca cristalul?
Nici visezi că înainte-ţi stă un stâlp de cafenele,
Ce îşi râde de-aste vorbe îngânându-le pe ele.
Vezi colo pe uriciunea fără suflet, fără cuget,
Cu privirea-mpăroşată şi la fălci umflat şi buget,
Negru, cocoşat şi lacom, un izvor de şiretlicuri,
La tovarăşii săi spune veninoasele-i nimicuri;
Toţi pe buze-având virtute, iar în ei monedă calpă,
Chintesenţă de mizerii de la creştet până-n talpă.
Şi deasupra tuturora, oastea să şi-o recunoască,
Îşi aruncă pocitura bulbucaţii ochi de broască...
Dintr-aceştia ţara noastră îşi alege astăzi solii!
Oameni vrednici ca să şază în zidirea sfintei Golii,
În cămeşi cu mâneci lunge şi pe capete scufie,
Ne fac legi şi ne pun biruri, ne vorbesc filosofie.
Patrioţii! Virtuoşii, ctitori de aşezăminte,
Unde spumegă desfrâul în mişcări şi în cuvinte,
Cu evlavie de vulpe, ca în strane, şed pe locuri
Şi aplaudă frenetic schime, cântece şi jocuri...
Şi apoi în sfatul ţării se adun să se admire
Bulgăroi cu ceafa groasă, grecotei cu nas subţire;
Toate mutrele acestea sunt pretinse de roman,
Toată greco-bulgărimea e nepoata lui Traian!
Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi
Să ajung-a fi stăpână şi pe ţară şi pe noi!
Tot ce-n ţările vecine e smintit şi stârpitură,
Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natură,
Tot ce e perfid şi lacom, tot Fanarul, toţi iloţii,
Toţi se scurseră aicea şi formează patrioţii,
Încât fonfii şi flecarii, găgăuţii şi guşaţii,
Bâlbâiţi cu gura strâmbă sunt stăpânii astei naţii!

Voi sunteţi urmaşii Romei? Nişte răi şi nişte fameni!
I-e ruşine omenirii să vă zică vouă oameni!
Şi această ciumă-n lume şi aceste creaturi
Nici ruşine n-au să ieie în smintitele lor guri
Gloria neamului nostru spre-a o face de ocară,
Îndrăznesc ca să rostească pân' şi numele tău... ţară!

La Paris, în lupanare de cinismu şi de lene,
Cu femeile-i pierdute şi-n orgiile-i obscene,
Acolo v-aţi pus averea, tinereţele la stos...
Ce a scos din voi Apusul, când nimic nu e de scos?

Ne-aţi venit apoi, drept minte o sticluţă de pomadă,
Cu monoclu-n ochi, drept armă beţişor de promenadă,
Vestejiţi fără de vreme, dar cu creieri de copil,
Drept ştiinţ-având în minte vre un vals de Bal-Mabil,
Iar în schimb cu-averea toată vrun papuc de curtezană...
O, te-admir, progenitură de origine romană!

Şi acum priviţi cu spaimă faţa noastră sceptic-rece,
Vă miraţi cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece?
Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă
Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă,
Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela,
Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?
Prea v-aţi atătat arama sfâşiind această ţară,
Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară,
Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei,
Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi - nişte mişei!
Da, câştigul fără muncă, iată singura pornire;
Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire.

Dar lăsaţi măcar strămoşii ca să doarmă-n colb de cronici;
Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici.
Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu